„Cine a înțeles lumea, a găsit un cadavru, iar cel ce a aflat cadavrul e mai presus de lume.” – Isus (Evanghelia lui Toma)
Pentru că și-a dorit un copil, Sophia a
fost pedepsită cu întemnițarea în lumea materială, corpul ei fiind
planeta noastră, Terra sau Pământul, cu o formă mult diferită față de
cea de astăzi. Dacă nu s-a putut elibera, a reușit măcar următorul lucru
satisfăcător: răzbunarea. În timpul unirii sale cu Bythos, când o parte
din energiile celor doi s-au combinat, Sophia nu a căpătat capacitatea
de a se înmulți la fel ca eonii din Ogdoadă, ci una surprinzătoare:
abilitatea de a crea viață în închisoarea ei. Nu de a o crea din propria
sa energie, ci de a o aduce din Pleroma spirituală. Astfel, l-a atras
alături de ea pe cel care a încarcerat-o, numit Enlil de sumerieni și
Authades / Ialdabaoth / Abraxas / Horos / Stauros / Nous / Monogenes /
Seth / Christos de gnostici. Nu doar el a fost forțat să coboare în
„lumea de jos”, unde a fost închis într-un corp material, ci și alți
eoni care i-au fost alături, trupurile lor fiind planetele pe care le
numim astăzi Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun.
Fiind creatorul „închisorii”, Enlil se putea elibera cu ușurință și
întoarce acasă, în tărâmul spiritual, împreună cu însoțitorii săi. Însă
nu putea face acest lucru fără a o împiedica întâi pe Sophia să atragă
și alți eoni în închisoarea ei. Nu oricum, ci în cel mai violent mod posibil.
În cartea The 12th Planet („A douăsprezecea planetă”) din 1976, scriitorul Zecharia Sitchin demonstra că poemul babilon Enuma Eliș
nu descrie ascensiunea lui Marduk în fruntea panteonului, după victoria
împotriva dragonului-femelă Tiamat, ci geneza sistemului nostru solar.
Iată interpretarea sa, alături de propria lui traducere a textului
babilonian...
Continuarea aici: http://www.secretelezeilor.ro/star-wars/.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu