„La început te ignoră. Apoi râd de tine. Apoi luptă împotriva ta. Apoi câștigi.” - Mahatma Gandhi
M-am născut într-un oraș din sud-estul României, pe vremea comunismului.
Ca majoritatea copiilor din acea vreme, îmi petreceam vacanțele la
bunici, care locuiau într-o comună din apropiere. Bunicii mei erau
oameni simpli, gospodari și cu frică de Dumnezeu. Fiind creștini
ortodocși, m-au educat în spiritul creștin, așa cum se obișnuia. În
fiecare duminică mă duceau la biserică, iar acasă îmi răspundeau la
nelămuririle apărute în mod firesc în mintea unui copil curios, așa cum
eram. Pe cât puteau, pentru că nici ei nu își înțeleseseră pe deplin
religia. Am învățat să citesc la trei ani și jumătate, astfel încât la
cinci ani terminasem de lecturat întreaga bibliotecă a bunicilor, precum
și cărțile vechi, aruncate în lada din magazie. Printre cărțile
bunicilor se găseau câteva religioase, inclusiv Biblia.
Deși n-am înțeles prea multe la acea vârstă, îmi plăceau poveștile cu
îngeri și ideea existenței unei divinități care ne veghează încontinuu
și care ne ferește de rău atât timp cât îi ascultăm poruncile. Însă
mitologia creștină nu mi-a ajuns la suflet, ceva din interior mă făcea
să o resping. Nu știu exact ce. Poate faptul că mi se impunea să iubesc
un zeu pe care nu-l percepeam cu niciun simț, ceea ce nu pot înțelege
nici măcar adulții, darămite un copil. Sau poate de vină erau...
Continuarea aici: http://www.secretelezeilor.ro/1-introducere/
