sâmbătă, 8 august 2015

3. Decodificarea miturilor

Citiți voi, copii ai viitorului, și aflați secretele trecutului, atât de îndepărtate de voi, dar atât de aproape prin adevărul lor.” (Papirusul Anana)


Ca orice creștin, nu puteam să nu aflu legenda lui Lucifer, acel înger care a încercat să ia tronul tatălui său, fiind învins de fratele său, Mihail, și exilat apoi pe Pământ, împreună cu acoliții săi. Chiar dacă sună bine această poveste cu intrigi, trădări și războaie divine, aducând puțin cu seria de filme Star Wars, ceva îi lipsește. Logica, în primul rând. De ce ar fi încercat acel înger să detroneze un Dumnezeu omnipotent? Dacă noi, oamenii, știm că nu există nicio ființă care să o poată egala, darămite învinge, cum de nu știa și Lucifer asta, o entitate superioară nouă? Ori poate știa că Dumnezeul biblic nu este atât de puternic pe cât ni se spune, idee care rezultă din odihna de care a avut nevoie după ce a creat lumea. Dacă e așa, înseamnă că religiile sunt fondate pe minciuni. Pe lângă această nelămurire, au apărut și altele. De ce voia Lucifer neapărat tronul? De ce nu s-a luptat Dumnezeu cu el, preferând să îl trimită pe Mihail? Unde era Isus în timpul ăsta? De ce l-a exilat tocmai pe Pământ și nu pe altă planetă? De ce a făcut oamenii pe aceeași planetă pe care erau închiși îngerii decăzuți? De ce l-a lăsat pe Lucifer să le facă rău oamenilor, dacă tot îi iubește atât de mult și le vrea binele? De ce va fi pedepsit abia la sfârșitul lumii și nu mai devreme? Toate aceste întrebări pălesc în fața unui fapt mult mai important: Lucifer este...