„Îți voi descoperi o taină și îți voi arăta o enigmă păstrată de zei.” – Utnapiștim (Epopeea lui Ghilgameș)
Civilizația sumeriană, apărută la
mijlocul mileniului al patrulea î.e.n. în sudul Mesopotamiei (în zona
Irakului de astăzi), este considerată cea mai veche din lume. Nu s-a
descoperit nici până în ziua de astăzi locul de proveniență al acestei
populații ariene (de rasă albă), și nici unde a dispărut în cel de-al
doilea mileniu î.e.n. Începând cu 2.900 î.e.n., sumerienii s-au
înfruntat timp de șase secole cu akkadienii, primul popor semit
consemnat de istorie, pentru a obține supremația în Mesopotamia. După
căderea Imperiului Akkadian fondat de Sargon cel Mare, akkadienii au
părăsit zona, doar pentru a-și face apariția mai târziu ca babilonieni
și asirieni. Într-un final, în cel de-al doilea mileniu î.e.n.,
sumerienii au dispărut fără urmă, lăsând Mesopotamia în mâinile
popoarelor semite. Nu fără a-și lăsa religia ca moștenire, pe care au
preluat-o sub diferite forme toate civilizațiile antice.
Sumerienii își spuneau „ug sag gig-ga”,
care înseamnă „oamenii cu capetele negre”. Teritoriul lor, pe care îl
cunoaștem astăzi ca Sumer, era numit Șumer de akkadieni, Șinar de evrei,
Sngr de egipteni și Șanhar de hitiți. Denumirea atribuită de sumerieni
pământului lor era Ki-en-gir, care se poate traduce ca „Tărâmul
conducătorilor nobili”, o referire la zei, pe care îi numeau „din.gir” („nobilii care dau viață”, într-o traducere liberă), iar akkadienii „illu”. Dingir / Illu erau împărțiți în două categorii: Anunna (numiți Anunnaki sau Anunnaku de akkadieni) și...
Continuarea aici: http://www.secretelezeilor.ro/zeii-mesopotamienilor/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu