25. Veghetorii

Unul dintre marile mistere ale științei este apariția, cu 40.000 de ani în urmă, a unei rase de oameni cu caractere europide, având înălțimea cuprinsă între doi și trei metri și capacitatea cutiei craniene de 1800-1900 cm³. În 1982, revistele Stern și Science en Vie au publicat o serie de articole științifice însoțite de fotografii ale unor dovezi paleontologice uimitoare. Astfel, în 1895, un grup de mineri a găsit în statul american California rămășițele mumificate ale unei femei cu înălțimea de 2,03 metri. În 1898, antropologii de la Universitatea Harvard au descoperit în aceeași zonă un schelet de femeie cu înălțimea de 2,38 metri. În 1876 în Carolina de Nord și în 1912 în Wisconsin au fost găsite câteva zeci de schelete cu înălțimea de 2,40 metri. Aceste descoperiri sunt cu atât mai remarcabile cu cât realizăm că amerindienii aveau înălțimea medie de 1,55 metri. În 1930 a fost descoperită o necropolă străveche în nordul Mexicului, conținând sute de morminte ale unei populații cu înălțimea medie de 2,44 metri. În 1970, în Africa Centrală a fost găsită o necropolă veche de douăzeci de mii de ani, ce conținea șaizeci de schelete ale unor bărbați înalți de 2,85 metri. În 1976 au fost descoperite în Flandra două schelete vechi de peste treizeci de mii de ani, unul aparținând unui bărbat înalt de 2,47 metri, iar celălalt unei femei de 2,38 metri. În 1982 au fost găsite într-o veche necropolă de lângă orașul german Soest aproape o mie de schelete cu înălțimea medie de doi metri, precum și mormântul unui lider militar, al cărui schelet măsoară 2,30 metri. Tot în 1982, o echipă de arheologi a descoperit pe teritoriul Uniunii Sovietice un schelet de femeie, înalt de 2,65 metri și vechi de peste 3.500 de ani. Pe lângă scheletele acestor uriași de doi-trei metri, pe întreg cuprinsul globului au fost găsite unele aparținând unor ființe mult mai înalte. De exemplu, între 1947 și 1950, în localitatea Argedava din județul Giurgiu (România), arheologii au dezgropat optzeci de schelete cu înălțimea de patru metri. Arheologul american Maria Gimbutas consideră că acești uriași, aparținând civilizației kurgane, au invadat Europa din est acum șapte mii de ani. Cine erau acești giganți și de unde au apărut?

Continuarea aici: http://www.secretelezeilor.ro/veghetorii/.

24. Facerea omului

„Omul este o frontieră. Fiinţă dublă, marchează limita între două lumi. Dincoace de el e creaţia materială, dincolo misterul.” – Victor Hugo

Poetul roman Publius Ovidius Naso, cunoscut ca Ovidiu, scria despre erele omenirii, care pentru el erau în număr de patru:

– Epoca de Aur – eră dominată de pace şi dreptate. Oamenii nu cunoşteau arta navigaţiei, prin urmare nu cunoşteau lumea întreagă.

– Epoca de Argint – Jupiter a introdus anotimpurile iar oamenii au învăţat agricultura şi arhitectura.

– Epoca Bronzului – oamenii erau predispuşi la războaie, dar nu lipsiţi de respect faţă de zei.

– Epoca Fierului – oamenii au demarcat naţiile prin graniţe, au învățat navigația și mineritul. Sunt războinici, lacomi şi trufaşi în faţa zeilor. Modestia şi loialitatea nu se mai întâlnesc nicăieri.

Cele patru ere ale lui Ovidius au corespondent în hinduism, unde un ciclu cosmic durează 4,32 de milioane de ani omeneşti şi are patru vârste:

– Vârsta de Aur (Satya) – durează 1.728.000 de ani. Toate fiinţele erau perfecte, neavând nevoie nici de hrană, nici de adăpost.

– Vârsta de Argint (Treta) – durează 1.296.000 de ani. Oamenii îşi luau hrana din copaci fermecaţi, care le dădeau tot ce îşi doreau, şi toţi studiau Vedele. Zeii i-au împărţit pe oameni în preoţi, regi, producători şi sclavi, fiecare îndeplinind lucruri tipice pentru casta lui.

– Vârsta de Bronz (Dwapara) – durează 864.000 de ani. Au început războaiele şi oamenii n-au mai putut înţelege în întregime Vedele, aşa că zeii le-au împărţit în patru cărţi.

– Vârsta Neagră, a Fierului (Kali) – durează 432.000 de ani. Oamenii erau corupţi şi imoralitatea domnea peste Pământ. Această vârstă şi-a grăbit sfârşitul prin violenţă, până când disoluţia cosmică a făcut loc unei noi creaţii şi unei noi Vârste de Aur, ciclul reîncepând astfel.

Cu opt secole înaintea lui Ovidius, poetul grec Hesiodos scria la rândul său despre erele omenirii, pentru el fiind însă...

Continuarea aici: http://www.secretelezeilor.ro/facerea-omului/.

23. Nașterea zeilor

„Cel ce caută, să caute până va găsi. Găsind, se va tulbura. Când se va tulbura, se va uimi și va domni peste Tot”. – Isus („Evanghelia lui Toma”) 

Ajunși din nou unul în brațele celuilalt, departe de Grădina Zeilor, Enki și Ninhursag și-au continuat nestingheriți povestea de dragoste. Care a dat roade, după cum susțin miturile lumii. În Facerea din Vechiul Testament, după izgonirea din Grădina Edenului, „a cunoscut Adam pe Eva, femeia sa, şi ea, zămislind, a născut pe Cain şi a zis: «Am dobândit om de la Yahweh». Apoi a mai născut pe Abel, fratele lui Cain” (4:1-2). Cain a devenit agricultor, iar Abel păstor. După un timp, frații i-au adus o jertfă zeului lor: Cain „din roadele pământului” iar Abel „din cele întâi-născute ale oilor sale şi din grăsimea lor”. Zeul biblic a preferat friptura mezinului, ceea ce a stârnit gelozia celui mare. Astfel încât într-o zi, pe un câmp, Cain l-a ucis pe Abel. Zeul biblic a aflat și l-a izgonit „în ţinutul Nod, la răsărit de Eden”. Nu după mult timp, „Adam a cunoscut iarăşi pe Eva, femeia sa, şi ea, zămislind, a născut un fiu şi i-a pus numele Set, pentru că şi-a zis: «Mi-a dat Elohim alt fiu în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain»”. Pe lângă aceștia, lui Adam și Evei li „s-au născut fii şi fiice”. Povestea primilor doi fii nu este nici pe departe o cronică a trecutului, fiind în realitate copiată din...

Continuarea aici: http://www.secretelezeilor.ro/nasterea-zeilor/.

22. Gemenii Divini

„Atunci Dumnezeu, Arhontele eonilor și puterilor, ne-a separat cu mânie. Atunci am devenit doi eoni.” – Adam („Descoperirea lui Adam”)

Miturile din întreaga lume ne vorbesc despre zei, entități care au petrecut o bună bucată de timp pe planeta noastră. De ce ne-au vizitat și de ce au rămas aici? Ipoteze sunt multe, mai ales de la apariția paleoastronauticii, unele incredibil de fantastice: ba că ar fi vorba despre exploratori spațiali, ba despre extratereștri veniți să ne extragă aurul pentru a-l împrăștia în atmosfera planetei lor, ba că ar fi niște spirite venite din straturile superioare ale unei planete pentru a învăța să evolueze, etc. Toate variantele mai mai mult sau puțin aberante referitoare la scopul sosirii acestor ființe pe planeta noastră o ignoră pe cea a anticilor: zeii nu au venit de bună voie pe Terra, ci au fost exilați aici. La fel ca Sophia gnosticilor.

Cea mai cunoscută astfel de legendă este cea creştină, care susţine că serafimul Lucifer, în încercarea de a-şi detrona tatăl, s-a luptat cu fratele său, arhanghelul Mihail (Mikha’el în ebraică). Fiind învinşi, Lucifer şi adepţii săi au fost aruncaţi pe Pământ, fiind cunoscuţi din acel moment ca „îngeri decăzuţi”. Biblia nu este prea „darnică” în ceea ce priveşte amănuntele acestui război. Singurele menţiuni se găsesc în...

Continuarea aici: http://www.secretelezeilor.ro/gemenii-divini/.

21. Jurassic Park

Pentru a putea vorbi despre dinozauri, este necesar să recapitulăm întâi ceea ce se ştie despre ei până acum. În primul rând, oamenii de ştiinţă au identificat până în prezent peste 700 de specii de dinozauri. Dintre acestea, doar cinci specii au scheletul complet, restul fiind doar oase izolate. Cum s-a ajuns la celelalte? Prin imaginaţia paleontologilor. Este binecunoscută rivalitatea din anii 1870 dintre colecţionarii de fosile Marsh şi Cope, care au inventat împreună peste 130 de specii. Marsh a publicat erorile lui Cope, chiar acuzându-l că pus capul în locul cozii în încercarea de a reconstrui o fosilă de reptilă marină. Şi în timpuri mai apropiate de noi câţiva astfel de oameni de ştiinţă au descoperit oase pe care le-au considerat a fi de dinozauri, ceea ce a dus la nașterea unor specii noi. Din păcate pentru ei, după o vreme s-a dovedit că acele fosile erau umane, nicidecum reptiliene. Dar acele specii de dinozauri proaspăt apărute au rămas totuşi în cărţile de specialitate.

Cum stabilesc cercetătorii noştri vârsta unor fosile? De unde ştiu ei că dinozaurii au apărut acum 240 de milioane de ani şi că au dispărut acum 66 de milioane? Dacă vă gândiţi la datarea cu carbon, uraniu sau potasiu, vă înşelaţi. Aceste metode funcţionează doar pentru fosile cu o vechime de câteva mii de ani, nicidecum de milioane. Atunci, care e metoda de calcul? Răspunsul este simplu...

Continuarea aici: http://www.secretelezeilor.ro/jurassic-park/.

20. Războiul „stelelor”

„Cine a înțeles lumea, a găsit un cadavru, iar cel ce a aflat cadavrul e mai presus de lume.” – Isus (Evanghelia lui Toma)

Pentru că și-a dorit un copil, Sophia a fost pedepsită cu întemnițarea în lumea materială, corpul ei fiind planeta noastră, Terra sau Pământul, cu o formă mult diferită față de cea de astăzi. Dacă nu s-a putut elibera, a reușit măcar următorul lucru satisfăcător: răzbunarea. În timpul unirii sale cu Bythos, când o parte din energiile celor doi s-au combinat, Sophia nu a căpătat capacitatea de a se înmulți la fel ca eonii din Ogdoadă, ci una surprinzătoare: abilitatea de a crea viață în închisoarea ei. Nu de a o crea din propria sa energie, ci de a o aduce din Pleroma spirituală. Astfel, l-a atras alături de ea pe cel care a încarcerat-o, numit Enlil de sumerieni și Authades / Ialdabaoth / Abraxas / Horos / Stauros / Nous / Monogenes / Seth / Christos de gnostici. Nu doar el a fost forțat să coboare în „lumea de jos”, unde a fost închis într-un corp material, ci și alți eoni care i-au fost alături, trupurile lor fiind planetele pe care le numim astăzi Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun. Fiind creatorul „închisorii”, Enlil se putea elibera cu ușurință și întoarce acasă, în tărâmul spiritual, împreună cu însoțitorii săi. Însă nu putea face acest lucru fără a o împiedica întâi pe Sophia să atragă și alți eoni în închisoarea ei. Nu oricum, ci în cel mai violent mod posibil.

În cartea The 12th Planet („A douăsprezecea planetă”) din 1976, scriitorul Zecharia Sitchin demonstra că poemul babilon Enuma Eliș nu descrie ascensiunea lui Marduk în fruntea panteonului, după victoria împotriva dragonului-femelă Tiamat, ci geneza sistemului nostru solar. Iată interpretarea sa, alături de propria lui traducere a textului babilonian...

Continuarea aici: http://www.secretelezeilor.ro/star-wars/.

19. Sophia

„Eu sunt tot ce a fost şi tot ce va fi. Până acum niciun muritor nu a reuşit să ridice vălul care mă acoperă.” – Neith (inscripție din templul zeiței din orașul egiptean Sais)

Întemeiat în jurul anului 332 î.e.n. de Alexandru Macedon, orașul Alexandria din nordul Egiptului a fost timp de câteva secole leagănul spiritualității omenirii. Devenind rapid un important centru comercial și cultural, Alexandria a fost capitala Egiptului și orașul de reședință al ultimei dinastii faraonice, cea a Ptolemeilor. În anul 30 î.e.n., Alexandria a fost câmpul de luptă al ultimei bătălii a Republicii Romane, în care Gaius Octavius l-a învins pe Marcus Antonius, victorie ce i-a adus titlul de împărat. Pe insula Pharos din fața țărmului Alexandriei se afla cea de-a șaptea minune a Antichității, un far înalt de 135 de metri, în vârful căruia se găsea statuia zeului Poseidon, înaltă de șapte metri. Celebra bibliotecă din Alexandria a fost cea mai mare bibliotecă a Antichității, ce cuprindea 900.000 de pergamente. Orașul a adunat mulțimi de filosofi, matematicieni, poeți și medici. În Alexandria s-au pus bazele calendarului iulian și ale geometriei moderne, au apărut cultul lui Serapis, hermetismul, neoplatonismul, neopythagoreanismul, iudaismul elenistic, secta therapeuților și creștinismul. Deoarece era nu doar cel mai mare centru elenistic din lume, ci și casa celei mai mari comunități evreiești, tot în Alexandria au fost traduse pentru prima oară în limba greacă scripturile evreilor, numite Septuaginta. În capitala Egiptului ptolemeic au trăit învățați precum matematicianul Euclid (cel supranumit „Tatăl geometriei”), matematicianul Diophantus (numit și „Tatăl algebrei”), Hypatia (filosoafă, matematiciană și astronoamă, considerată „Mama algebrei”), filosoful Philon (inventatorul creștinismului), filosoful Ammonius (unul dintre fondatorii neoplatonismului), istoricul roman Appian, inventatorul și matematicianul Ctesibius, matematicianul Hero, doctorul Herophilos (considerat primul anatomist din lume), filosoful Isidore (unul dintre ultimii adepți ai neoplatonismului), matematicianul și astronomul Menelaus (care a dat numele unui crater lunar), filosoful creștin Nemesius (autorul tratatului De Natura Hominis), Pappus (unul dintre ultimii mari matematicieni greci ai Antichității), teologul Origenes Adamantios (unul dintre părinții bisericii creștine), Klaudios Ptolemaios (matematician, astrolog, astronom și geograf) sau matematicianul Theon (tatăl Hypatiei).

În urma numeroaselor combinări ale sistemelor filosofice și religioase a apărut în Alexandria și...

Continuarea aici: http://www.secretelezeilor.ro/sophia/.